“Afaceristul” roman

De cateva zile tot aud la televizor si citesc in ziarele on-line despre “afaceristul” Dinel Staicu. “Afaceristul Dinel Staicu” in sus, “afaceristul Dinel Staicu” in jos .

“Afaceristul” nostru este peste tot. Mai nou chiar in inchisoare:). Mi se si face mila de bietul “om de afaceri” urmarit peste tot.

Ce nu inteleg eu : de cand  “escroc” este acelasi lucru cu “afacerist”? De ce mediile de (dez)informare insista pe sintagma de “afacerist” in loc sa o foloseasca pe cea corecta de “”escroc”? Imediat o sa se puna egal intre “a face afaceri”si “a da tepe”.

Am impresia ca sensul cuvantului “afacerist” a fost deturnt. A fi un afacerist precum Marius Ghenea ( de ex) este cam acelasi lucru cu a fi un “afacerist” precum Dinel Staicu. Diferenta este ca ultimul a fost prins. Dar le vine randul si la restul…

Voi ce parere aveti?

Paintwar vs Realwar

Tocmai am sosit de la prima partida de paintball. Am fost in Polus: 24 RON o suta de bile. Tinand cont ca iti trebuie minim 200-300 de bile ca sa simti adrenalina timp de 1 ora e o distractie cam scumpa. Una peste alta a fost fain: zapada multa pe spatiu de joaca, faci un pic de miscare, te intalnesti cu prietenii. Daca si vedeam mai mult de 30 de secunde prin masca de protectie inainte sa se abureasca ar fi fost perfect.

La terminarea jocului gandul te duce un pic catre adevaratul “war”, acolo unde bilele sunt inlocuite cu gloante adevarate. Cam riscant. In  30 minute am fost impuscat de vreo 5-6 ori, din care o data fix in cap. Ma gandesc cat noroc iti trebuie ca sa faci 3-5 ani de razboi si sa scapi cu viata. Si ma refer aici la un soldat implicat in lupte si nu la vreun general de Stat Major.

Si ma mai gandesc la atatea si atatea filme unde diversi eroi ( gen Stalllone, Schwarzenegger, Van Damme, etc ) stau  90 de minute sub o ploaie de gloante si abia daca le curge un pic de sange din coltul gurii. Lasa impresia ca a participa la razboi e o distractie super tare. Mai ai si solda buna  si gloante si mancare moca. Sper sa nu apucam sa simtim pe pielea noastra aceasta “distractie” si sa ramanem la variantele mai soft precum paintball.

To google , or not to google

De cateva zile caut pe net cateva  lucruri “free”  mai greu de gasit. Si dupa ce am epuizat toate variantele de search pe www.google.ro ajungand chiar pana la a 5-a pagina de cautari mi-a venit “traznita” idée sa incerc si alte motoare de cautare. Si am ajuns astfel  si la www.bing.com.

Chiar daca rezultatele oferite de cele 2 motoare de cautare aveau si puncte comune cautarea a avut ca rezultat gasirea de catre fiecare motor  a unor site-uri unice, ceea ce m-a ajutat in gasirea unor informatii mai cuprinzatoare.

Din cate stiu eu in acest moment google are o cota de piata de peste 90% in cautarile din Romania. Este o situatie de  monopol care se regaseste si la nivel international cu cateva mici exceptii(de exemplu  www.baidu.com in China si www.yandex.ru in Rusia).

In general in mediul online daca o informatie nu e pe google  putem zice aproape  ca nu exista. Puterea de manipulare pe care google o detine in viata noastra este uriasa. Practic google decide la o cautare ce e important pentru noi.

Daca dai pe google un search dupa “laptop” iti apar insirate o serie de site-uri de cumparaturi. Ma intreb ce s-ar intampla daca google s-ar supara pe emag sau alt site de e-commerce. Voi ce credeti? Eu zic ca falimetul ar fi aproape.

Si asta e numai un mic exemplu deoarece cantitatea  informatie ce poate fi manipulata este uriasa. Daca google ar decide sa treaca informatiile negative despre “proiectul Rosia Montana”  de la pagina 3 in colo,  sau daca ar promova discret  in prima pagina la cautarea cuvantului “holocaust”  acele luari de pozitie care sustin ca ar fi fost un lucru pozitiv. Cu siguranta ar reusi sa formeze cateva convingeri.

Si daca atatea surse de de informare: TV, ziare au ajuns pe mana unor oameni sau organizatii care le folosesc pentru a manipula oamenii  ce ar opri ca manipularea sa fie aplicata  populatiei si prin  intermediul google? Probabil nimic. Credeti ca ne putem proteja? Si daca da,cum?

“C”-ul uitat…

La orice training de analiza de credit este imposibil sa nu ti se aduca aminte de cei 3 “C” pe care trebuie sa ii ai in vedere atunci cand trebuie sa iei decizia de creditare: Character ( Caracter ), Collateral (Garantie), Capacity (Capacitate de rambursare).

Acesti aproape 2 ani de criza m-au facut sa imi dau seama de importanta celor 3 C mai mult decat orice training la care am participat. Am ajuns la concluzia ca daca Garantia si Capacitatea de rambursare au fost analizate cat de cat in perioada 2006-2008, partea cu Caracterul a fost in 99% din cazuri ignorata.

Nimeni nu a luat in considerare ca la un moment dat , nu Garantia si Capacitatea de rambursare vor fi factori determinanti in decizia de a plati rata, ci tocmai Caracterul. Cand Capacitatea de rambursare a scazut din ce in ce mai mult iar Garantia s-a redus de la 125% la 50%,  bancile (principalii creditori din economie) au inceput sa se bazeaza din ce in ce mai mult  pe vointa debitorului de a plati. Unele “Caractere” au ales sa incerce in continuare sa plateasca, altele si-au bagat piciorul.

Dar de unde sa fi stiut in 2007 ca se va ajunge aici. Si daca s-ar fi stiut, cu ce folos? Ca sa determini caracterul unui debitor nu este suficient numai sa faci interogari la CIP, CRB si Biroul de Credit. Iti trebuie experienta sa vezi semnele care iti pot arata daca persoana analizata are un caracter suficient de puternic ca atunci cand va veni “criza” (pentru ca o criza tot va veni) sa gaseasca solutii pentru a-si indeplinii obligatiile. Si cred ca in perioada de boom erau prea putini oameni in bancile din Romania care sa aiba suficienta experienta in acest sens.

Acum  lucrurile s-au schimbat un pic. “C”-ul uitat cred ca isi va relua locul bine meritat in cadrul analizei de creditare si banii vor merge catre acele firme (persoane) care vor aduce plus-valoare in economie si nu catre aceia care dupa primul deal reusit  isi vor trage un Q7 din linia de credit.

Lider “a la carte”

In ultima vreme mi-a trecut prin mana o serie intreaga de carti legate de leadership. Nu le-am citi pe toate dar macar am discutat pe marginea lor cu unul sau altul dintre prietenii mei. Aruncand o privire mai atenta asupra domeniului iti dai seama ca sunt zeci sau chiar  sute de astfel de carti care te invata: ce este un lider, cum ajungi un lider, ce trebuie sa faci cand ajungi un lider, ce trebuie sa faci dupa ce ai fost lider si ai decazut si acum vrei sa fi din nou lider, etc. Iti dau example despre tot felul de lideri din toate domeniile: business, religie, stiinta, drepturile omului. Au inceput sa se dea exemple unii pe altii (autorii de carti).

Toate aceste carti spun in general adevaruri de care te minunezi ca nu te-ai gandit tu inainte la ele. Te fac sa te gandesti la viata ta de zi cu zi, la principiile tale, la modul tau de lucru si la atitudinea care o ai in fata problemelor curente.

Dar isi ating oare scopul? Daca citesti 100 de astfel de carti te poti numi lider? Daca mergi la 10 cursuri de leadership poti deveni un lider? Eu nu cred asa ceva.

Leadershipul nu se invata, nu se creeaza. Daca citesti 100 de carti de leadership poti numai spera sa fi lider in clasamentul celor care citesc cele mai multe carti de leadership. Ba inca iti mai dai seama ca a si trecut o perioada in care n-ai facut nimic si lucrurile ce te inconjoara s-au schimbat.

Nu trebuie sa citesti, sa inveti, sa lupti cu scopul de a  deveni un lider.   In schimb daca lupti pentru a aduce o schimbare in bine in viata unui grup de oameni  atunci poate vei fi numit Lider. Pentru ca oamenii urmeaza numai acele persoane care ii duc catre indeplinirea unor idealuri. Si acele idealuri se rezuma intr-un final la o stare “de mai bine” in comparatie cu cea de acum. O stare “de mai bine” spirituala, materiala, sau amandoua impreuna.

PS. Sunt curios cate carti despre leadership au citit: Clara Barton,  Nelson Mandela, Che Guevara, Jack Welch si altii.

Un fleac: ne-au ciuruit

Astazi , CCR  a declarat neconstitutionale anumite paragrafe din legile asumate de guvern si astfel legile austeritatii sunt in aer ( si cu ele si economia Romaniei)  . Mama mea cu siguranta o sa se bucure de acest lucru. Si o inteleg: a muncit 35 ani si isi doreste sa se bucure la pensie de banii pe care luna de luna i-a platit la stat tocmai pentru a avea o pensie decenta. Va fi insa pentru scurt timp. Scurt de tot.

Din pacate odata cu ea o sa se bucure si cei cu pensii “nesimtite” si cei pensionati pe caz de “boala”. Ei vor putea merge in continuare sa munceasca la privat si sa mai castige echivalentul unei pensii. La fel se vor bucura si “socialii” care vor putea merge linistiti sa mai bea “o suta” cu cei asemenea lor.

Si mai ramanem noi cei angajati “ la privat” si patronii nostrii sa muncim si sa  platim mai mult pentru cei de la paragraful 2. Vom ramane in continuare sa platim mentalitatea comunista care a creat clasa politica actuala si pe cei remunerati de stat sa o sustina.  Pentru ca, pana acum, asa si-a castigat toata clasa politica avantajele pe care le are… mituind pe cei care nu pot sau nu vor sa invete mai mult, sa munceasca mai mult, sa  aiba aspiratii mai mari decat sa astepte lunar ajutorul de la stat ( adica de la noi)  pentru nemunca.

Apa calda

Locuind la tara si vremea nefind deloc  favorabila, cand am ajuns acasa curentul electric era taiat. Adica nu era .  Buunnn….Primul lucru pe care l-am facut dupa ce am trecut in hainele de casa a fost sa nu mai dau drumul la calculator… In schimb am stat mai mult de vorba cu sotia, am citit mai mult, m-am relaxat. Toate bune si frumoase . Incepeam sa dau dreptate celor care spuneau ca electricitatea, masina, internetul, facebook-ul  si toate inovatiile ultimelor 2 secole nu au facut decat sa ne departeze de un trai linistit in care toti alergam prin natura sa prindem  fluturi, comunicand in acelasi timp mai mult cu cei apropiati. Reveria mea s-a incheiat in momentul in care curentul a revenit si a trebuit sa trec la spalatul vaselor murdare  de azi, de ieri si de vineri( ca in weekend am fost plecati de acasa). Pana aici din nou toate bune si frumoase caci nu eram la prima experienta de genul asta…

Cand dintr-o data mi-am dat seama din nou de importanta tehnologiei : curentul s-a luat  si apa era rece ca gheata si detergentul de vase nu isi mai facea efectul precum in reclamele de la TV. Uite ca si progresul asta e e bun la ceva.

Tot ceea ce a insemnat  progres in ultimele secole nu s-a relizat cu scopul de a-mi incalzi mie apa cand spal vasele dar toti am ajuns sa beneficiem de el in viata de zi cu zi chiar fara sa ne dam seama.

Astfel ajung sa nu ii inteleg pe cei care in diverse discutii blameaza noile tehnologii  si noile canale de comunicare care apar in relatiile dintre oameni  si se sperie de ele motivand ca le rapesc timpul in care ar trebui sa-si “traiasca viata”. Din contra, folosite cu cap, te ajuta sa obtii mai mult de la viata.

Ca si concluzie : celor care ma vor intreba “la ce iti trebuie si tie blog?” le raspund inca de  acum cu o alta intrebare: “ dar tie la ce iti trebuie apa calda?”